Multă culoare, multă energie, multă implicare în proiecte sociale și parcă mai multe ore pe zi decât avem noi, restul oamenilor – între sărituri cu parașuta, wakeboarding și alergat, Anca Precup găsește mereu vreme pentru un fundraising, pentru a duce pachete de alimente unor familii nevoiașe sau computere unor copii silitori.

Pe durata stării de urgență, Anca și-a învins panica și s-a gândit la cei mai vulnerabili dintre noi și care aveau cel mai mult de suferit – bătrânii. Cu mare dor de bunicii ei, pe care nu îi mai avea alături de mult timp, a pus la cale un proiect care să le ofere celor în vârstă câte o masa caldă pe zi.

1. Cum ți-a venit ideea inițiativei cu Gătim pentru bunici? Era un proiect ongoing sau un demers pe durata pandemiei?
După 2 săptămâni de „frică pură”, înmagazinată de toate știrile pe care le urmăream zilnic, am realizat că, așa cum sunt eu panicată, mulți dintre semenii noștri sunt la fel. Și, toate sursele, de la știri la prieteni, amici și cunoscuți, arătau că bunicii erau cei mai afectați, deci pe ei trebuia să îi protejăm din toate punctele de vedere! Acum, mai mult ca oricând, mă cuprinde nostalgia când vine vorba de “bunici”, mai ales că eu i-am pierdut pe ai mei în urmă cu 20 de ani. Însă amintirile și toate verile petrecute la bunici sunt părțile cele mai frumoase ale copilăriei mele! Așadar, stând acasă și fiind o fire hiperenergică, m-am tot gândit ce pot face, cum să mă fac utilă în fața unei situații nemaiîntâlnite. Alături de o bună prietenă, Daniela, am pornit de la o idee și am ajuns la o poveste pe care o scriem împreună de mai bine de 2 luni: am reușit să le oferim o masă caldă unor “bunici” ai României. Oameni trecuți prin războaie, prin sistemul comunist, oameni trecuți de vârsta de 90 de ani sau “bunici” imobilizați la pat din diverse motive…
În scurt timp, am trecut la capitolul implementare. Am făcut rapid un grup pe Facebook în care am strâns aproximativ 300 de fete care și-au pus abilitățile culinare la bătaie și au gătit timp de 2 luni pentru 25 de bunici.😊 Singură nu aș fi putut face nici 10% din acest demers. Am avut alături de mine 3 prietene dragi care m-au ajutat enorm cu toata munca (Anca, Cristina și Roxana). Iar ele și-au pus toată energia și timpul în acest scop. Eu am o vorbă: binele prinde rădăcini și, oricât de mic este binele făcut, samânța plantată va înmuguri.

2. De ce bunici și nu o altă cauză?
Bunicii de azi suntem noi de mâine și mă privesc pe mine peste ceva ani, nu așa de mulți cum par! Mă declar o “bunicuță” care vrea să fie mândră de generația pe care o lasă în urmă și îmi educ fiul în acest spirit! M-am atașat așa de mult de toți bunicii, încât și după această perioadă mergem săptămânal să îi vizităm și să le ducem câte un pachet.

3. Unde ați găsit beneficiarii?
De 15 ani mă implic în acțiuni de voluntariat și mi-a fost ușor să îi identific însă am apelat și la ajutorul „Asistenței sociale” pentru a putea ajuta mai mulți față de cei de care ma ocupam recurent.

4. Care au fost reacțiile bunicilor când ați ajuns la ei? Dar când ați revenit?
În primele săptămâni de pandemie, când toți trăiam în frică, să vezi că este cineva care pune viața altora mai presus de o boală este ceva atipic pentru mulți. Mie totul mi s-a părut normal și omenesc însă „bunicii” au fost extrem de fericiți și impresionați.
Timp de 2 luni, zi de zi, am fost la dânșii cu o masă caldă, acum mergem o dată pe săptămână. Bucuria revederii a fost de ambele părți.
5. Proiectul merge mai departe, cum intenționezi să îl continui?
Săptămânal mergem la dânșii cu „tradiționala„ masă caldă.

6. De unde îți iei energia pentru faptele bune?
Nu m-am gândit niciodată la câte lucruri bune fac, ci mă gândesc așa: nici o zi fără o faptă bună. De la un zâmbet, o vorbă bună care nu costă nimic până la a ajuta oamenii care au nevoie … de oameni. Viața nu este doar despre noi și problemele noastre, viața este mereu la 360 de grade adică haide să privim în jurul nostru și să vedem cum putem ajuta. Și crede-mă când spun că nu există o zi fără o faptă bună iar cei care mă știu, și sunt destul de mulți, îmi spun tot timpul că eu nu pot vedea defectele oamenilor, ci doar calitățile. Și asta se întâmplă fiindcă sufletul îmi spune că oamenii sunt doar buni și că trebuie doar să fii atent.

7. Ce proiect mai pui la cale în viitorul apropiat?
Sunt un om care crede că schimbă zilnic ceva în această țară și cred că reușesc să pun semințe de bine unde pot pentru că acum terenul nu este fertil, dar va deveni. Ca să putem schimba ceva în România trebuie să începem de la noi căci schimbarea unei țări survine după cea a comportamentelor oamenilor. Dacă fiecare schimbă ceva la el, acel ceva va schimba și în alții!

În această perioadă am cunoscut două familii cu câte 5 copii fiecare, copii foarte buni la școală, care seara dorm pe jos. Mi-am luat angajamentul față de mine să fac tot ce îmi stă în putință să îi ajut ca și ei la rândul lor să poată ajuta prin exemplul meu – le-am făcut rost de calculatoare și de rechizite pentru școală iar acum încerc să strâng bani pentru a le amenaja o cameră așa cum ar trebui să aibă fiecare copil în 2020. În final, am încredere că dacă noi, generația de azi, ne educăm copiii și înțelegem că educația este pe primul loc, România de mâine va arăta și, mai ales, va gândi altfel. Susțin o Românie educată pentru a avea o Românie iubită. Și, daca aș avea o super- putere, aceea ar fi să pun zâmbetul pe chipul oamenilor.