Când vine vorba de cauze sociale de susținut, parcă niciodată nu e timp, nu e energie și nu sunt oameni destui pentru a face bine tot ce merge prost. Iar, pe durata pandemiei, când toți ochii și toată atenția a fost pe nevoile din spitale, de rezolvarea cărora depindeau vieți, chiar și mai puțini ne-am gândit la oamenii străzii, la familiile din medii defavorizate, la copii din centrele de plasament. Cu toate acestea, Cristina Hurdubaia, fata cu copaci la cap, fost jurnalist, fost PR pentru trupe și evenimente din zona muzicii alternative, voluntar, fondatoare a Copacului cu Fapte Bune și ambasador #GivingTuesday, a reușit să strângă donații de peste 23.000 de euro de la 1.500 de oameni, asigurând masa de Paște pentru vreo 3.500 de oameni pe care îi au în grijă asociațiile ActivRandom, „Ana și Copiii”, Carusel, Psihobucuria,  Casa Providenței Iași. Fundația Hope and Homes for Children Romania, Organizația Suedeză pentru Ajutor Umanitar Individual și nu numai. Pentru asta și nu numai este unul dintre #OameniiFavoriți cu care vom povesti în următoarea lună despre fapte bune care au facut diferența pe timp de pandemie.

1. Copacul cu Fapte Bune e un proiect ongoing – cât de important ți s-a părut să îl derulezi și pe perioada pandemiei?

Foarte important pentru că, în perioada pandemiei, o parte din oamenii defavorizați, care în condiții normale ar fi muncit cu ziua la câmp, nu au mai avut parte de acest venit, dacă putem să-i spunem venit. Așa că mobilizarea a fost un pic mai puternică de data asta. Tot de data asta, nu am strâns pachete de mâncare sau de produse de igienă, ci bani care au intrat direct în conturile ONG-urilor care se ocupă de familii vulnerabile, de oameni ai străzii, de refugiați, de copii din centrele de plasament, de copii și tineri cu dizabilități intelectuale, adică cam de toată paleta defavorizată. ONG-urile s-au ocupat direct (sper) de achiziționarea de alimente de bază și produse de igienă. Am strâns undeva la 23.000 de euro. Campania a fost derulată de această dată doar de mine, n-am mai avut echipă, pentru că s-a petrecut totul online.

2. Povestește-ne de ce ai ales să susții cauzele pe care le susții mereu într-o perioadă în care oamenii se concentrau întâi pe siguranța lor, apoi pe nevoile din spitale.

Pentru că știam că alții se ocupă de zona de sănătate și mai știam, din experiență, că oamenii defavorizați sunt mereu lăsați la urmă. Degeaba avem de toate în spitale, dacă unii nu au ce mânca sau cu ce se spăla.

3. Ce provocări ai întâmpinat la această ediție? Au fost donatorii mai greu de convins?

N-aș putea spune că au fost mai greu de convins. A fost, însă, nevoie de o organizare mai bună din partea mea, pentru că eu am centralizat totul. În funcție de câte persoane aveau ONG-urile de acoperit, trebuia și eu sa strâng bănuții. Când am terminat de strâns suma pentru ONG-ul X, am trecut la următorul și tot așa. În general, nu am probleme, mai ales cand totul e online, cred ca am ajuns la nivelul în care oamenii merg pe încredere și e mult mai ușor pentru toți așa. Greul a fost pentru mine, nu pentru donatori, că trebuia să stau noaptea să răspund și să centralizez, pentru că atunci aveam timp.

4. Frecvent, o bună parte din cererile tale îți găsesc soluții mai repede decât am avea timp să scriem un email. Cine sunt oamenii care susțin aceste cereri și cum s-au adunat în jurul tău?

Oameni care au văzut că fac, nu doar trăncănesc. Oameni care au încredere că dacă spun ceva, apoi fac ce spun. Oameni care știu că banii ajung acolo unde trebuie și că eu am mereu grijă să monitorizez totul. Dar totul ține de energie, oamenii simt oamenii buni, pur și simplu.

5. Cum  îți alegi cauzele pe care le susții și cât de important crezi că e să te documentezi înainte?

Mereu mă documentez înainte. Acum am o listă destul de măricică de cauze și prefer să mă concentrez asupra lor, pentru că e important să fie o continuitate. Degeaba mănâncă săptămâna asta, luna asta, anotimpul ăsta, dacă următorul anotimp nu mai au ce pune pe masă. Degeaba au haine de vară, dacă nu au și haine de iarnă. Degeaba au manuale, dacă nu au și caiete. Și tot așa.

6. Crezi că faptele bune se fac pentru tine sau că puterea exemplului îi poate motiva și pe alții?

Și, și. Am început pentru mine, după care, văzând feed-back-ul, care uneori mă copleșește și mă responsabilizează, în același timp, mi-am dat seama că oamenii au nevoie de oameni ca mine care să îi împingă mereu, mereu de la spate.

7. Ce i-ai spune cuiva care vrea să facă o faptă bună și nu știe de unde să înceapă?

Să creadă în faptele bune și să nu aștepte nimic la schimb, asta e cel mai important. Să nu își pregătească nimic, pentru că totul se învață din mers. Dar dacă nu crede cu adevărat în fapte bune și le va face doar pentru imagine, putere, bani sau mai știu eu ce, să știe de la început că oamenii se vor prinde pe parcurs.